Astăzi când ne rugăm sfinților 40 de mucenici din Sevastia să mijlocească pentru noi înaintea Dumnezeului-Om, Iisus Hristos, îi pomenim pe toți cei ai neamului nostru românesc care s-au opus regimului comunist.
Ei sunt cei pe care Biserica îi pomenește în fiecare zi la sfânta și dumnezeu-omnească liturghie, astfel: „Pe eroii și ostașii români, căzuți pe toate câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, să îi pomenească Domnul Dumnezeu întru împărația Sa!”, pomenire la care noi răspundem: AMIN!!!

     Ziua cinstirii și pomenirii eroilor și martirilor din timpul regimului comunist este ziua prin care noi, cei de astăzi, ducem o bătălie cu memoria.
Vedem că eroii care s-au împotrivit regimului comunist sunt din ce în ce mai puțin cunoscuți și cinstiți… Numele, lucrarea și jertfa lor nu constituie o preocupare pentru opinia publică, iar din programa școlară, din paginile manualelor de istorie, lipsesc cu desăvărșire.
De aceea, responsabilitatea și datoria sfântă pe care noi o avem este aceea de a nu fi generația care am lăsat ca acești eroi și martiri ai neamului să fie uitați.
Azi, pe cât ne este cu putință îi pomenim după nume pe cei care au fost frânți dar nu și îndoiți, pe cei pe care nici prigoana, nici temnița, nici chinurile, nici lanțurile, nici moartea nu i-au spăimânt, apărând cu tărie credința și neamul românesc împotriva regimului sânge pe lama toporului – comunismul.

     Ne ferim de statistici și cifre, nu îi numărăm pe toți ai noștri care au pătimit în lagăre, închisori și deportări – vorba lui Alexandr Soljenițîn:
„Cine va putea vreodată număra toate bătăile, înfometările, torturile, împușcăturile și masacrele făcute de comunism? Ar tremura Universul de groază!” – ci, așa cum am spus, îi pomenim după nume, pentru că doar așa amintirea lor rămâne prezentă, iar atunci când îi pomenim în Biserică, amintirea lor rămâne veșnic vie.

     Plus de asta, stabilirea unui număr acelor care au pătimit în timpul regimului comunist are un neajuns…
Atunci când numărăm victimile uităm să înmulțim cu 2, cu 3, cu 4, cu numărul membrilor familiei celui sau celei care a luat drumul Jilavei, Gherlei, Aiudului, Canalului.
Chiar dacă neînchiși în temniță, aceștia tot dușmani ai poporului erau considerați de monstruoasa orânduire comunistă, viața lor, tot un chin a fost.

     Așadar, azi vom pomeni după nume eroi și martiri anticomuniști, dintre cei care au făcut România Mare până la țărani care s-au opus colectivizării.
Vă așteptăm alături de noi, într-o atmosferă de biserică și în același timp, de muzeu.
Ne vom ruga, le vom pomeni numele, vom tace, pentru ca măcar o cât de mică urmă să ne rămână în inimă din atitudinea, demnitatea și jerfta lor.
Vom încerca, chiar și acum după al 12 ceas să înțelegem la ce nivel ne ridică pe noi ca popor, faptul că am avut în istorie astfel de bărbați și de femei, oameni care, asemeni martirilor Brâncoveni, prin râvna lor pentru credință și neam, L-au uimit pe Hristos și L-au făcut să se ridice în picioare.

Hristos a înviat! Veșnică lor pomenire!

9 martie

Pentru Neamunit a consemnat
Cosmin „Vrednicu” Busuioc
Membru Fondator
„Neamunit Târgoviște”