Tabăra Națională Fii ai României 2021 – Voitinel
Ziua VII – Joi 19 August
Trezirea la ora 06.30, înviorare, imn, masă și trasarea sarcinilor. Urma să fie o zi lungă după cum ne-a avertizat comandantul taberei.
Trebuia să recuperam și ziua de miercuri și să lăsăm pentru vineri doar montajul monumentului și probele pentru catarg si ridicarea steagului, sâmbătă fiind ziua cea mare a sfințirii.
Responsabilul zilei după ședința de dimineață cu comandantul taberei si responsabilii punctelor de lucru, ne împarte in echipe și la ora 08.00 eram deja în teren.
Se curăța locul, pregătea cofragul pentru amplasarea monumentului si turnat placa iar la Sucevița măicuțele ne-au sunat dis de dimineață: au scos plasticul de pe fundația pentru catarg si l-au lăsat in soare conform instrucțiunilor meșterului.
Ridicarea catargului ora 13.00 -14.00 iar Sfințirea in Curtea Mânăstirii Sucevița la ora 16.30-17.00
Până atunci se lucrează de zor la monumentul ce va rămâne să strajuiască Dealul Leahului din Voitinel.
In tabără activitățile cu copiii sunt in toi. S-a pregătit și o acțiune de ecologizare si conștientizare a importanței colectarii diferențiate a anumitor materiale, dar si o minimă educație ecologistă.
Daca-ți iubești țara o păstrezi curată.
Lucrările avansează rapid iar pentru câteva ceasuri toți băieții se îmbarcă pentru Sucevița. Nimeni nu vrea să rateze ridicarea catargului și Sfințirea drapelului.
Ajunși la Mănăstire începem urcușul către vârful dealului, usor anevoios din cauza ploii, dar in 2o minute primii camarazi fluturau deja steagurile în vârf.
Ne apucăm de treabă și in circa un ceas ridicam cu succes și al doilea Catarg cu Steag pe dealul ce străjuiește Mânăstirea Sucevița.
Ridicăm steagul, aplaudăm și cântăm o strofă din cântecul “Acolo este țara mea”:
„Și unde dorul de moșie
Întotdeauna drept a stat
Și bărbăteasca vitejie
A-ncununat orice bărbat”
Pe acel deal a fost un cuib de mitraliere in războiul cel mare, ne povestea un localnic.
Si da, am găsit, săpând la Fundația pentru catarg, un cartuș ruginit… cine știe ce poveste are, dar va fi expus la sediul nostru din Bucuresti. La loc de cinste.
Coborâm drapelul si mergem la Sfințire.
Moment solemn în care cuvintele spuse de Părinte: “vă încredințez acest drapel… “
ne furnică tot corpul și ne obligă.
După Sfințire urcăm să-l arborăm cântând strofele ostășești…
“Drum bun, drum bun, toba bate, drum bun, bravi români, ura!
Cu sacul legat în spate, cu armele-n mâini, ura!
Steagul să lucească, steagul, pentru el trăim,
Țara să-nflorească, țara, pentru ea murim, drum bun! “
Ne oprim preț de un ceas la o binecuvântată masa și apoi plecăm să turnăm placa si soclul la Voitinel.
Orele 18.30 începem să turnăm si să fixam baza catargului si aleea principală iar în jur de 2o.30 terminam si ne întoarcem in tabără unde ne aștepta un ostropel de pui cu mămăliga și un duș rece cu apa trasă de la un vecin, direct din fântână.
Așa e in tabără.
Partea bună este ca ne vom încălzi la foc de tabără, in acorduri de chitare și povesti spuse de cei mai vechi din NEAMUNIT despre taberele trecute.
Camaraderie. Duh bun.
Încheiem seara in jur de ora 00.00 când responsabilul zilei a chemat plantonul 1 la ședință și a trimis plantonul 2 la culcare.
Mai avem 3 zile de foc.
Cu nădejde.
Ție, Doamne.