La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei adopta la Cernăuți „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României„.

Astăzi, la 103 ani de la actul istoric ne regăsim într-o Românie cu o Bucovină sfâșiată în două părți – având astfel o graniță în mijlocul țării, în urma uneia dintre cele mai odioase și criminale fărădelegi ce-au avut loc în secolul XX. Această fărădelege atât acum 30 de ani, cât și în prezent a fost și este acceptată tâlc de către conducătorii care preferă trădarea și lașitatea, în detrimentul demnității și unității milenare a neamului nostru.

Numai Nistrul ne poate spune câte lacrimi a vărsat Bucovina pentru fiii ei pierduți, iar Dumnezeu cât sânge a curs pentru vina bucovinenilor de a fi români și de a avea suflet românesc.

Și totuși, bucovinenii rămân, împotriva greutăților, același exemplu de bunătate și tărie – fapt simțit pe propria piele de către noi anul acesta în cadrul Taberei Naționale ‘FII AI ROMÂNIEI‘ din Voitinel, Suceava, la numai 15 km de Sfânta Mănăstire Putna. Le mulțumim astfel acestor oameni pentru ajutorul necondiționat oferit și pentru faptul că sunt.

Sperăm că într-o zi, cu nădejde Divină, vom reuși să biruim hotarele ce se regăsesc între frați, căci nici măcar cei mai trădători dintre politicieni sau cei mai mari tirani nu pot amuți graiurile celor ce ne cer asta încă și din mormânt.